Învăţământul, tabla neagră şi reforma

De foarte multe ori îmi aduc aminte cu drag de anii copilăriei, de şcoală, mai ales de clasele primare. Mereu fac comparaţie între şcoala de atunci şi şcoala de acum. Nu pot să uit că odinioară, atunci când frecventam cursurile şcolii generale, începând din clasa a III-a mergeam la şcoală după amiaza, mai exact începeam orele fie de la 12, fie de la 13. Şi asta din cauza faptului că eram atât de mulţi copii, încât nu mai erau săli disponibile la şcoli. Astăzi…, realitatea despre starea învăţământului, nu doar în Sălaj ci şi în restul judeţelor din ţară, e altfel. Se închid şcoli din lipsă de copii. Numai la noi în judeţ, începând cu anul şcolar 2014-2015, se vor închide 17 unităţi de învăţământ. E trist că numărul copiilor care frecventează şcoala în România este din ce în ce mai mic, e trist că anual zeci de cadre didactice părăsesc sistemul de învăţământ şi cel mai trist este faptul că şcoala a ajuns o instituţie coordonată politic. Nu doar şcoala ci… toate instituţiile publice, cele în slujba cetăţeanului. În România, învăţământul e bolnav, sănătatea e corigentă. Tocmai aceste domenii, Educaţia şi Sănătatea, sunt doi piloni extrem de importanţi pentru orice ţară din lumea asta şi ar trebui să li se acorde atenţie şi stimă. Sunt două fenomene, dacă le putem numi aşa, care se întrepătrund, care se condiţionează reciproc şi care trebuie să fie prioritare acolo unde oamenii le înţeleg rosturile în deplinătatea lor. Cred că ce se întâmplă astăzi în România, cel puţin în domeniile menţionate, este departe de un minim şi decent nivel. Pe tabla neagră a Educaţiei se pot vedea reforme care nu-şi au rostul, programele şcolare anchilozate de încărcări excesive în căutarea geniilor rare şi a unor tineri transformaţi în enciclopedii ambulante. Informaţiile oferite învăţăceilor sunt stufoase şi de multe ori inutile. Sunt tot mai puţini dascăli dedicaţi acestei nobile profesii, cu rezultate meritorii, care luptă efectiv cu „sistemul de curricule” în condiţii precare pentru o brumă de bani. Cred că reforma în Educaţie a fost aproape fictivă, iar schimbările dorite în combinaţie cu legislaţiile europene sunt fără esenţă. În cele din urmă, cugetarea lui Băsescu despre excesul de intelectuali îşi are rostul. Este nevoie de mai mulţi bucătari, ospătari, croitori şi muncitori.